Pur sânge englez

Pur sânge englez

Cu o constituţie tipică pentru viteză, calul din rasa pur sânge englez este regele incontestabil al hipodromurilor. Funcţia sa primară de sprinter este predominantă, însă acest cal elegant etalează deopotrivă calităţi deosebite şi în alte domenii ecvestre.Cu o constituţie tipică pentru viteză, calul din rasa pur sânge englez este regele incontestabil al hipodromurilor. Funcţia sa primară de sprinter este predominantă, însă acest cal elegant etalează ...

Pur sângele englez este un cal rapid şi graţios, care îşi trage rădăcinile din secolul al XII-lea, din epoca în care trupele lui William Cuceritorul se întorceau din Cruciade cu armăsari arabi şi barbi. Încrucişaţi cu iepele autohtone, aceştia au dat naştere unor cai mult mai iuţi decât exemplarele britanice de atunci. Rasa Pur Sânge Englez este o rasă culturală, cu un înalt grad de specializare pentru viteză.

Istoricul rasei

Începuturile constituirii rasei se înregistrează în sec. XIV, însă bazele regulamentelor de curse hipice se pun abia în anul 1605, în Newmarket. Primele alergări oficiale s-au organizat în Anglia, în 1634, la concursul "Gold Cup", concurs important şi în zilele noastre. Necesitatea măririi vitezei de alergare a condus la importuri de armăsari din Flandra, Spania, Turcia, Siria şi Franţa. Aceşti armăsari au fost împerecheaţi sistematic cu iepele celtice, care erau foarte rapide şi rezistente, cunoscute fiind pentru calităţile lor încă din timpul campaniilor romane din Britania. Totuşi, adevărata bază de selecţie a rasei au constituit-o alergările de la Royal Plates, din Newmarket, care se desfăşoară şi în zilele noastre, dar sub un alt nume. Pur sângele englez este recunoscut oficial, ca rasă principală, în 1791, când a fost deschis şi un General Stud Book, primul registru genealogic al rasei. În epocă, pasiunea pentru cursele hipice era foarte la modă şi de aceea introducerea în competiţii a acestor cai foarte rapizi este imediat agreată. De talie mică, caii pur sânge englez din acea epocă erau rapizi, dar totuşi puţin cam greoi, ceea ce a determinat o evoluţie ulterioară în ceea ce priveşte selecţia. Astfel, crescătorii încep de acum să obţină exemplare mai uşoare şi mai aerodinamice pentru a reuşi noi performanţe de viteză. Trei armăsari, intraţi în legendă, sunt consideraţi întemeietori ai rasei: Byerley Turk, un cal din secolul XVII, Godolphin Arabian şi Darley Arabian, de la începutul secolului XVIII. Din aceşti trei armăsari au rezultat cei mai celebri cai pur sânge englez care au concurat la curse, Herold şi Eclipse.

Membrii Jet Society din acea vreme apreciau foarte mult reuniunile hipice, unde aveau ocazia să admire caii favoriţi dar şi să discute despre cursele prestigioase ale timpului, cum ar fi "Premiul Diane", în Franţa.

Un sprinter veritabil

Cu o constituţie de sprinter, pur sângele - apelativul "englez" a fost ulterior abandonat - afişează o morfologie de galoper: longilin, surprinde prin faptul că are gambele din faţă puţin mai scurte decât cele din spate, care sunt mai puternice, ajutându-l să se propulseze în alergare. De aceea, în timpul cursei, calul dă impresia că rade solul, atât este de mare aplombul galopului său. Sportiv de elită, pur sângele este, în schimb, puţin cam fragil, fiindcă selecţia sa a favorizat rapiditatea, în detrimentul rezistenţei fizice. Având un temperamentul coleric, este indicat ca acest cal să nu fie lăsat pe mâinile unui începător, fiindcă poate avea tendinţa să devină, dintr-o dată, nervos.

Întreţinere

De asemenea, este de reţinut faptul că, în cazul în care nu va fi folosit la curse, pur sângele poate fi un excelent companion de timp liber. Cine vrea să-i respecte temperamentul va trebui să-l îngrijească cu atenţie, să evite brutalitatea şi dresajul forţat. De exemplu, este de neconceput să lăsaţi calul, tot timpul anului, pe câmp. Este un animal de climă temperată şi va suporta greu frigul şi canicula. Pe lângă calităţile sale de alergător de curse, pur sângele se dovedeşte competent şi pentru cursele cu obstacole dar şi pentru dresaj academic. Aceste calităţi fac din el un cal excelent pentru proba completă, deşi are un caracter uneori delicat de gestionat. De aceea, călăreţul trebuie să dea dovadă şi el de delicateţe, pentru a alcătui cu adevărat o pereche cu un aer regal!

Caractere morfologice

Rasa dispune de o conformaţie corporală specifică animalelor de viteză. Are o talie mare: 1,62-1,73 cm şi o masă corporală de 450-500 kg, cu un aspect tipic aerodinamic, caracteristic calului de viteză, cu format corporal înalt. Capul este mic, uscăţiv, expresiv, cu profilul drept. Fruntea şi nasul sunt destul de înguste. Urechile sunt mai mari şi apropiate la bază. Tipic pentru această rasă sunt ochii mari, cu privire expresivă, temperamentală. Gâtul este lung, cu marginile drepte şi puţin oblic, foarte mobil. Caracteristic pentru această rasă este coama sărac îmbrăcată în păr. Greabănul este lung, înalt, slab, îmbrăcat în musculatură, însă foarte puternic. Direcţia mecanică a crupei este dreapta. Aceasta este lungă şi cu o musculatură deosebit de puternică. Pieptul este îngust, cu umerii puternici, toracele este fusiform, strâmt şi profund. Abdomenul este slab dezvoltat, tipic raselor de viteză, aşa numitul abdomen ogăresc. Membrele sunt lungi, au o osatură densă, cu articulaţii mobile, largi, musculatura subţire, dar foarte puternică. Tendoanele sunt uscăţive, bine detaşate şi rezistente. Copitele sunt rezistente şi relativ mici, comparativ cu masa corporală. Aplomburile au un rol deosebit în realizarea performanţelor de viteză, fiind corecte la majoritatea indivizilor.

Personalitate

Exemplarele acestei rase au un temperament foarte vioi, uneori coleric, dar, în general, au un caracter bun.

Generos, curajos, uşor emotiv am putea spune, pur sângele rămâne vedeta raselor cabaline, graţie acestei aure de prinţ al vitezei, care continuă să încânte mii de împătimiţi ai curselor hipice din întreaga lume.

Pur sângele englez, în România

În prezent, singura herghelie din România care produce şi creşte cai din rasa Pur Sânge Englez este Herghelia Cislău, din judeţul Buzău. Caii crescuţi şi produşi aici sunt principalii competitori în cursele de galop organizate pe Hipodromul Mangalia , fiind în acelaşi timp şi câştigătorii celor mai multe reuniuni hipice autohtone.

Rasa Pur Sânge englez a fost introdusă în România, după anul 1870 , la început prin importuri sporadice, de către marii crescători de cai ai vremii, a căror matcă de prăsilă era formată din iepe locale româneşti. Ulterior, ca o necesitate de a asigura armatei cai corespunzători pentru cavalerie şi artilerie, statul român face importuri de armăsari Pur Sânge Englez socotiţi cei mai potriviţi pentru nevoile armatei de la acea dată. Astfel de importuri s-au realizat cu regularitate mai ales după anul 1872, când Ministerul Armatei a înfiinţat o herghelie de Pur Sânge Englez în localitatea dâmboviţeană Nucet, pentru a putea produce în ţară armăsari amelioratori. De altfel, este de reţinut faptul că la reuniunile hipice internaţionale organizate între anii 1950 şi 1960 la Moscova, Praga, Budapesta , Berlin sau Varşovia, unii din caii hergheliei au câştigat curse clasice, realizând performanţe notabile.